marți, 20 septembrie 2016

Cum îi ajută masajul pe cicliști și triatloniști?


Medicii îl recomandă, adulţii îl adoră, tinerii îl adoră, copiii îl adoră. Poate fi epuizant, dar satisfacţiile sunt enorme, ne ajută să ne menţinem silueta şi sănătatea, ne poate duce departe într-un timp scurt. Mersul pe bicicletă, căci despre el discutăm, este poate cea mai plăcută activitate fizică, costurile practicării ei sunt mici, aveţi nevoie de o bicicletă şi de un echipament minim de protecţie şi puteţi porni la drum. Pentru sportivii de performanţă însă, pentru ciclişti, mersul pe bicicletă nu e chiar aşa de idilic, oboseala acumulată şi durerile musculare, durerea şi epuizarea psihică şi fizică fiind doar câteva dintre multele probleme întâlnite de-a lungul unui tur, unei curse parcurs/parcurse pentru câştigarea unui premiu.

Pentru a preveni toate aceste neajunsuri ale „meseriei” lor, cicliştii apelează din ce în ce mai des la şedinţele de masaj repetate săptămânal sau lunar, înainte şi după marile competiţii. Primul dintre masajele solicitate este cu siguranţă cel sportiv, care implică o sumă de cunoștințe avansate din partea terapeutului maseur - nu oricine poate face un masaj sportiv eficient. Pe lângă acest efect, masajul sportiv scoate acidul lactic din ţesuturi şi reda abilitatea cicliştilor de a face faţă unui pedalat intens vreme de ore întregi. Al doilea pe lista masajelor primite şi necesare unui ciclist este cel tip deep tissue, mai intens, care vizează ţesuturile „din adâncime”. Acest masaj seamănă cu cel sportiv numai că implică mişcări mult mai lente şi mai puternice ale maseurului, presiunea aplicată fiind mai mare, efectul resimţit fiind cel de eliberare a tensiunii musculare cronice. Toxinele din ţesuturi sunt eliberate, sânge „nou” le irigă, muşchii şi ţesuturile devenind relaxate. 

Parte a programului de recuperare pentru ciclişti, masajul tip deep tissue nu este dureros aşa cum crede multă lume, maseurul ştie exact câtă presiune să aplice pentru că reacţia musculaturii să fie cea dorită şi confortul ciclistului în timpul şedinţei de masaj să nu fie afectat. Nu trebuie să scăpăm din vedere nici masajul sportiv, care vizează doar anumite zone ale corpului şi se focusează asupra problemelor sale specifice ce ţin de mobilitate, durere cronică sau anumite lovituri suferite. 

Masajul sportiv este foarte util pentru prevenirea problemelor mai ales dacă ciclistul va participa la competiţii unde va pedala pe kilometri întregi şi va avea antrenamente epuizante şi are în vedere mai ales musculatura şi încheieturile, folosite intens la pedalat. 

Ceva mai deosebită e o tehnică de masaj numită Trigger Point Therapy, care constă în aplicarea presiunii asupra unor mici părți din muşchi pentru a elimina durerea şi disfuncţiile din anumite ansamble biodinamice ale corpului. Se potriveşte perfect ca asociere cu masajul tip deep tissue şi este printre cele mai dureroase tipuri de masaj, dar rezultatele apar imediat, durerea dispare în urma presiunii puternice asupra zonei afectate. În fine, mai există şi masajul miofascial, aplicat muşchilor şi ţesuturilor conectoare pentru a uşura mişcarea, disiparea durerii şi a îmbunătăţi puterea în membre, a creşte flexibilitatea-recuperarea e mai rapidă dacă se combină cu tehnica deep tissue. Prin aplicarea cu regularitate a acestor tipuri de masaje şi tehnici inflamaţiile musculare se diminuează, corpul devine mai flexibil şi suportă mai bine poziţia nefirească din timpul pedalatului pe bicicletă, durerile de spate şi piept dispar, febra musculară din zona picioarelor nu mai reprezintă o problemă pe termen lung.